nu mai am optiuni vestimentare, mi-e dor sa vad soarele, mi-e dor de o picatura de verde, de cativa pasi pe munte, de aer, lumina si o pata de culoare.
zilele astea de sfarsit de iarna sunt ingrozitor de repetitive, incerc sa ma mobilizez pentru a termina o lucrare mai veche asa ca mi-am auto-impus o abtinere de la orice lecturi in afara celor de specialitate... grrrrr din nou... macar s-o dau gata....
am vazut in schimb o serie de filme, unele mai vechi, altele mai noi.
recomand (pentru cine nu a vazut inca):
- Brazil al lui Terry Gilliam (cred ca v-ati dat deja seama ca sunt fan Gilliam. Imi place la nebunie umorul lui englezesc, nota de macabru pe care o ascunde acest umor si profunzimea ideilor atacate aparent cu usurinta. Gilliam este unul din putinii regizori ale caror filme imi plac fara exceptie, si pe care il gasesc absolut genial fara sa ma tem de maretia termenului).
Brazil e o satira la adresa societatii ultra-industrialiate si a consumerismului civilizatiei occidentale si reda perfect absurditatea existentei omului de rand prins iremediabil in angrenajul social. desi filmul este destul de vechi ramane la fel de actual.
trailer:
- tot de Gilliam, de data asta nou - nout - The Imaginarium of Dr. Parnassus (ultimul rol al lui Heath Ledger). un film fantastic (nou fiind, imaginile si efectele speciale sunt excelente), care incurajeaza spre deschiderea ochilor si a mintii. revine o tema recurenta la Gilliam - evadarea din real prin vis, imaginatie.
trailer:
- un alt film vechi pe care abia acum m-am invrednicit sa-l vad:" Dr. Strangelove - or how I learned to stop worrying and love the bomb", al lui Kubrik. Kubrik nu are nevoie de nici o introducere iar filmul este printre cele mai bune comedii facute vreodata. Daca Brazil satirizeaza civilizatia industrializata, Dr. Strangelove este o satira la adresa razboiului, a enormitatii absurde din spatele acestuia.
- desi, dupa parerea mea, nu se ridica la inaltimea celor de mai sus, il mentionez pentru imagini, distributie (am eu o slabiciune pentru Penelope Cruz, Marillon Cotillard si Daniel Day Lewis) si coreografie: Nine. Povestea, despre un regizor in pana de inspiratie, care incearca sa obtina cat mai multe si sfarseste prin a pierde tot, si influenta femeilor care joaca diverse roluri in viata lui, este si ea destul de interesanta:
