de luni bune m-am intors la mine. cum am venit incet, insesizabil, regasirea a fost si pentru mine o surpriza, mai ales ca de ani intregi ma cautam cu disperare, cu urechile ciulite si ochii mijiti dureros spre un orizont neclar, de unde ar fi trebuit sa apar in cele din urma. s-ar parea, insa, ca era nevoie de o relaxare, de o adormire a simturilor. cand vigilenta a fost inlocuita de placerea anticipativa a clipei, regasirea avusese deja loc dar eu nu ma mai preocupam demult de asta.
de curand m-am zarit in oglinda diminetii si m-am regasit familiara, impacata si innoita. nu a fost nimic spectaculos si revelator. in loc de catharsis traisem mai degraba o igienizare spirituala. ma lasasem in urma, asa cum reptilele isi lasa pielea si pasesc mai departe proaspete si purificate. atata timp luptasem cu pielea cea veche, zgrunturoasa, de emotii rancede, incat atunci cand am reusit sa o desprind mi-am indreptat spatele, am ridicat ochii si i-am ignorat aproape instantaneu existenta.
in oglinda i-am zarit umbra si m-am intors, oarecum in sila, spre a o vedea dezintegrandu-se. am privit-o atent, cu mirare si dezgust, pentru ca imi aparea straina si neincapatoare. daca n-ar fi fost acolo, sub ochii mei, m-as fi indoit ca mormanul acela fetid ma invaluise candva si imi acoperise cu solzi marunti si opaci ochii, gura, mainile, sanii, simturile si gandurile. i-am mai aruncat o singura privire, nu atat din cauza repulsiei cat a unei usuratati binefacatoare. doar am atatea lucruri de facut.
de curand m-am zarit in oglinda diminetii si m-am regasit familiara, impacata si innoita. nu a fost nimic spectaculos si revelator. in loc de catharsis traisem mai degraba o igienizare spirituala. ma lasasem in urma, asa cum reptilele isi lasa pielea si pasesc mai departe proaspete si purificate. atata timp luptasem cu pielea cea veche, zgrunturoasa, de emotii rancede, incat atunci cand am reusit sa o desprind mi-am indreptat spatele, am ridicat ochii si i-am ignorat aproape instantaneu existenta.
in oglinda i-am zarit umbra si m-am intors, oarecum in sila, spre a o vedea dezintegrandu-se. am privit-o atent, cu mirare si dezgust, pentru ca imi aparea straina si neincapatoare. daca n-ar fi fost acolo, sub ochii mei, m-as fi indoit ca mormanul acela fetid ma invaluise candva si imi acoperise cu solzi marunti si opaci ochii, gura, mainile, sanii, simturile si gandurile. i-am mai aruncat o singura privire, nu atat din cauza repulsiei cat a unei usuratati binefacatoare. doar am atatea lucruri de facut.
