live and let live

putine lucruri pot fi afirmate cu certitudine, insa ma hazardez sa cred ca acesta este unul dintre ele: noi, oamenii, ca fiinte sociale, suntem dependenti de ceilalti. mai mult de atat, tot ceea ce spunem, facem, gandim sau proiectam este adresat sau cauzat intr-un fel sau altul de catre cei de langa noi. daca e o binecuvantare sau un blestem e greu de spus (depinde de dispozitia in care ma trezesc dimineata), dar e un fapt care trebuie acceptat si de care trebuie sa luam seama.

instinctul de apartenenta la grup ne face sa cautam bunavointa si aprobarea celor de langa noi, astfel incat nu doar actiunile marunte, zilnice sunt cantarite si filtrate prin prisma a ceea ce noi consideram acceptabil pentru cei din jur, ci si  visele si ambitiile personale, in fapt, vizeaza realizari care sa castige admiratia si aprecierea celorlalti. independenta si anarhismul sunt o iluzie in lipsa factorului social. cei care se proclama independenti de fapt au nevoie sa constientizeze zilnic prezenta si actiunile celorlalti, de care "n-au nevoie", iar rebelii, in lipsa unei opinii colective pe care sa o combata, sunt redusi la inexistenta.

fara oglinda in care sa ne reflectam si care sa ne confirme calitatile si defectele, sa ne dea masura justetii noastre existentiale si sa trezeasca in noi sentimente care sa ne faca sa ne simtim vii, existenta insasi ar fi pusa la indoiala. fie ca imi place sa recunosc sau nu, orice actiune intreprinsa urmareste o reactie din partea cuiva, fie ca e vorba de cel mai apropiat prieten sau un necunoscut. in lipsa acestei confirmari, probabil as renunta rand pe rand la orice tip de actiuni si in cele din urma la existenta in sine.

odata constient de toate astea, provocarea e sa traiesti si sa lasi sa traiasca. sa spun ca prin asta am fi fericiti probabil e prea mult. insa, cu siguranta, pentru a ne feri de nefericire, trebuie sa invatam sa ii privim pe ceilalti si sa ii acceptam asa cum sunt, ca pe un dat natural si ineluctabil, si sa nu incercam sa ii schimbam dupa asteptarile si preferintele noastre. mai mult, trebuie sa incercam, pe cat posibil, sa ramanem credinciosi noua insene, sa reusim sa ne dam seama ce suntem si unde vrem sa ajungem, si sa nu ne lasam personalitatea alterata pentru a corespunde unui ideal social aparent sau, dimpotriva, pentru a demonstra un punct de vedere contrar.


asta nu presupune renuntarea la politete sau bunavointa, dimpotriva. trebuie sa incercam sa ne dovedim intelegatori, de buna credinta si afabili, pastrandu-ne autenticitatea. sunt oameni care reusesc asta natural, care se simt intre oameni ca pestele in apa, sunt  increzatori si isi cunosc atu-urile, si pentru care live and let live e subinteles. majoritatea insa (myself included) trebuie sa depaseasca nesiguranta sau timiditatea sau, dimpotriva, sa renunte la infatuare si sa invete sa deschida ochii in jur. pentru astfel de oameni live and let live e o provocare.