Recent m-am intors din Dubai. Am mai vorbit pe blog, mai demult, despre impresiile lasate de vizitele mele in lumea araba, pornind de la un alt subiect:
http://selasspot.blogspot.com/2009/08/o-alta-lume.html
Poate parea frapant pentru cei care cunosc Dubaiul din auzite, din excesiva mediatizare si cosmetizare de pe internet sau din media, sau din ofertele bombastice ale agentiilor de turism, insa pentru mine aceasta vizita a intarit impresiile legate de lumea araba si a adus, la intoarcerea in tara, aceeasi senzatie de gratitudine pentru privilegiul de a ma fi nascut pe taramuri romanesti. Imaginea "perlei arabesti" construita cu exces de cheltuieli, campanii de imagine in presa internationala si vise vandute in lung si in lat, se prabuseste cu zgomot si praf fierbinte de desert dupa cativa pasi pe strazile laturalnice ale Dubaiului.
Mai fusesem in Dubai cu cateva luni in urma, insa doar pentru doua zile, in care am reusit sa vizitez doar partea noua a orasului. Am gasit, intr-adevar, impresionant orasul care rasarise in numai 30 de ani de zile, din nisip, cu cladirile moderne si stralucitoare in soarele fierbinte arabesc, cu zgarie norii extravaganti, mall-urile imprastiate peste tot, ca sa nu mai zic de insulele ridicate in mijlocul marii. Inca de atunci, insa, am gasit suparatoare pentru bunul simt grandomania afisata peste tot. Acolo toate trebuie sa fie daca nu cele mai mari, macar cele mai stralucitoare sau cele mai scumpe.
Am vazut cel mai mare turn din lume - la cei 828 m ai lui poate fi considerat o mare realizare a arhitecturii moderne, iar probabil unii l-ar categori drept capodopera (nu si eu, care a trebuit sa imi inving claustrofobia pentru a urca 129 de etaje cu un lift groaznic de stramt), cel mai mare mall din lume - paradis consumerist, cu un imens acvariu interior, patinoar artificial si in jur de 1200 magazine, daca nu ma inseala memoria, si cea mai mare fantana muzicala din lume - la adresa careia nu am cum sa aduc critici, pentru ca spectacolul oferit la fiecare jumatate de ora seara este intr-adevar superb. Am apreciat ospitalitatea si serviciile oferite in hotelurile de 4 si 5 stele, care se gasesc cu duiumul si se intrec in servicii si am ramas cu gandul la potentialele aventuri terestre (safari in desert, ski in mall sau pe dune), acvatice (inot cu delfinii sau waterpark-uri) sau aeriene (sarituri cu parapanta sau para-sailing) pe care Dubaiul le ofera turistilor largi la punga.
De data asta, insa, am avut mai mult timp la dispozitie, mai multa curiozitate si rabdare, astfel ca am trecut de imaginea sclipitoare si am observat detalii invizibile turistilor grabiti si infometati de senzatii.daca pasesti dincolo de splendoarea sau kitschul centrului, gasesti aceleasi stradute inguste si mizere pe care le poti gasi in orice oras arabesc, cu mii de maghernite in care se vinde tot ce gandul poate gandi, marea majoritatea fabricate in China, cu mirosuri grele, statute si cladiri insalubre. Pe strada nu vezi urma de arab. Locuitorii Dubaiului, privilegiati de stat si minoritari (din populatia Dubaiului numai 17% sunt localnici, restul sunt imigranti, cea mai mare parte indieni - aprox. 40% -, dar si din bangladesh, Pakistan, tarile din Asia de Sud-est si cativa europeni), sunt vazuti coborand in in masini luxoase, de teren sau plimbandu-se prin mall-urile nesfarsite.
Desi resursele de petrol au potentat o dezvoltare economica fulgeratoare, in numai 30 de ani, si au facut posibil importul de tehnologie, forta de munca, arhitectura si management vestic, acesti 30 de ani nu au adus nici o schimbare in cultura sau mentalitatea araba. Femeile, in marea lor majoritate, sunt imbracate in abaie negre, acoperite din cap pana in picioare, si mentinute la statutul de supusenie casnica dintotdeauna. Am vazut numeroase femei lucrand, ocupand pozitii de top management, de birou sau de chelnerite in hotel, insa nici una nu era de nationalitate araba (probabil or fi cateva, dar ma hazadrez sa zic ca procentul lor e nesemnificativ). Barbatii afiseaza aceeasi atitudine aroganta si intransigenta si, in spatele bunavointei afisate fata de turisti si imigranti, se ghiceste lipsa de rabdare si consideratie. In plus, din muzica care rasuna in restaurante sau in masini, din vestimentatia localnicilor si opulenta bijuteriilor aurite din suk-uri, transpare rigiditatea culturala, un traditionalism paradoxal, tinand cont de modernitatea frapanta a arhitecturii urbane.
In metro sau pe strada vezi mii de indieni sau asiatici, slabi, cu imbracaminte mizera si cu fizionomii lipsite de expresie. In fapt, ei sunt cei care au pus umarul la constructia Dubaiului de astazi, formeaza marea majoritate a dubaiezilor, insa in Emirate imigrantii nu se bucura de nici un fel de drepturi civile. Povestile despre sclavia mascata a Dubaiului au ajuns nu de putine ori in presa iar, privind fetele tacute si resemnate din metrouri, poti ghici ca articolele disparate care au mai ajuns prin presa occidentala nu reusesc sa prezinte decat mica parte din povestile imigrantilor din Dubai.
Una peste alta, orasul lasa impresia unui mar mare, lucios, dar putred in interior, si o senzatie acuta de artificial, incat de la un moment la altul te astepti ca uriasa bula de sapun sa plesneasca pentru a lasa vederii, goala si dezolanta, imaginea adevaratului Dubai, cel ascuns cu grija privirii turistilor.
poze:
