intind mana si modelez lumea dupa cum imi cer bunul plac si fantezia. prind intre doua degete copacul din fata geamului, il alungesc cu un cot si ii arunc o mana de frunze verde-smarald. dintr-o miscare usoara a palmei din zapada mizera de sfarsit de iarna nu mai ramane nici urma, astern in loc un strat des de iarba verde-umbros, cu papadii galbene presarate din loc in loc.
oamenii de pe strada paseplutesc aponderali, eliberati de ziua de maine, cu zambete copilaresti care le incretesc colturile ochilor. au timp berechet pentru a-si da binete la colt de strada si se indreapta spre pasiuni de opt ore pe zi.
oamenii mei sunt toti frumosi gratie ridurilor in laba de gasca, femeimenadele beau vin rosu la pranz, slabesc cu tiramisu si choux a la creme si poarta rochii stranse pe talie, patate in alb si rosu. respira si se hranesc cu dragoste, iar daca se intampla sa fie uitate sufletele lor se vindeca peste noapte, curat, fara urme. dimineata se trezesc amnezice si pana in ora 9 se indragostesc din nou. barbatii au plete bogate, poarta joben si vesta si se deplaseaza pe monocicluri negre-argintii.
in conversatie nu exista semne de intrebare pentru ca toti stiu si, pentru ca oricum nu cauta sa stie, discutiile sunt limitate la acum si la diversitatea nuantelor de verde.
probabil maine o sa intind din nou mana pe geam. intre timp zambesc primavaratic.
oamenii de pe strada paseplutesc aponderali, eliberati de ziua de maine, cu zambete copilaresti care le incretesc colturile ochilor. au timp berechet pentru a-si da binete la colt de strada si se indreapta spre pasiuni de opt ore pe zi.
oamenii mei sunt toti frumosi gratie ridurilor in laba de gasca, femeimenadele beau vin rosu la pranz, slabesc cu tiramisu si choux a la creme si poarta rochii stranse pe talie, patate in alb si rosu. respira si se hranesc cu dragoste, iar daca se intampla sa fie uitate sufletele lor se vindeca peste noapte, curat, fara urme. dimineata se trezesc amnezice si pana in ora 9 se indragostesc din nou. barbatii au plete bogate, poarta joben si vesta si se deplaseaza pe monocicluri negre-argintii.
in conversatie nu exista semne de intrebare pentru ca toti stiu si, pentru ca oricum nu cauta sa stie, discutiile sunt limitate la acum si la diversitatea nuantelor de verde.
probabil maine o sa intind din nou mana pe geam. intre timp zambesc primavaratic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu