IAR...

sunt teribil de obosita, plus ca ma lupt cu o raceala care pare sa castige (momentan, dar imi voi conduce mestesugit sistemul imunitar pe front, si pana la urma eu voi fi cea care va castiga razboiul). Iar.... am avut o perioada nebuna si agitata, in care am incercat tot posibilul sa multumesc pe cei din jur - "sa fie gata raportul pana vineri, planificarea pe luna asta si pe anul 2008!", "ce faci, esti acasa? hai ca venim pe la tine... ", "doar o viata ai... n-ai s-o dormi! iesim in oras!", "petreci prea putin timp langa mine...", "cred ca pana la sfarsitul lunii imi vei prezenta o forma bruta a referatului"- Eu: "da, sigur.. pana vineri? nici o problema.. da, va astept, chiar imi era dor sa va mai vad... iesim, cum nu?.. sigur Domnule Profesor, luna asta e gata.." Iar... ma intreb: Pentru ce toate astea? pentru ce trebuie sa ma supun unor constrangeri sociale, cautate sau impuse? oricum cei din jur nu vor fi niciodata multumiti iar eu cu atat mai putin... stiu, stiu: trebuie sa muncesc ca sa nu mor de foame, trebuie sa am prieteni ca sa nu mor de singuratate, trebuie sa invat ca sa nu imi moara spiritul.... le stiu pe toate.... si atunci IAR ma intreb: de mi se par toate atat de fara rost? si IAR.. revin.... ce rost as avea fara toate astea? daca as avea libertate absoluta, nici o constrangere de nici o natura? maine m-as urca in masina si as pleca aiurea pentru vreo sase luni... si urmatoarele sase luni as sta in casa cu o carte in mana... si urmatoarele sase.... as incerca sa gasesc raspuns la toate intrebarile aparute excesiv in tot timpul de odihna al mintii. Dupa toate astea probabil ca as gasi chiar mai putin rost in toate.... si mi-as gasi ceva de lucru, si ceva de invatat, si niste prieteni pe care sa-i sun. so here I am again... in acelasi loc, cautand mereu noi contrangeri si noi preocupari ale mintii.... si tanjind mereu dupa mai multa libertate, si urand fiecare dimineata cu pasiune, si iubind fiecare vineri si fiecare noapte de betie ca pe ultima noapte din viata.