gust de apa sarata

am fost in vamaaaaaaaa!!!!!!!!!!!

acum o saptamana, e adevarat, dar saptamana asta a trecut ca si cum n-ar fi fost, asa incat in termeni temporali proprii vestea este inca de actualitate.

e adevarat si ca am fost doar pentru doua zile jumate, insa au fost cele mai intense doua zile jumate traite in ultima perioada de timp. si au fost de ajuns cat sa imi mai stinga dorul de mare, insa gustul de apa sarata abia mi-a ajuns pe buze, asa ca de o saptamana fac planuri despre cum am sa ajung din nou la mare.

asadar, am plecat vineri dimineata la 3 a.m., cinci de toti de aici cu promisiune de intregire a grupului in vama.

un drum infiorator de lung si aglomerat, via Slobozia (fortati de imprejurari, mai precis de necesitatea recuperarii permisului de conducere pe care il instrainasem temporar in urma unei neintelegeri cu politistii ialomiteni), garnisit cu toate deliciile traficului romanesc - gropi, carute, sate cu radare, orase cu semafoare, obligatoria ratacire prin Galati (orasul asta e malefic, va jur! si tocmai il laudasem...), doua benzi inguste precum mintile amicilor mei politisti, vesnica coloana dintre Constanta si Eforie plus juma' de ora pierduta in Mangalia in cautare de inghetata turceasca. prin urmare, vedeam marea abia pe la 2 p.m. (tot vineri, din fericire).

stiu ca toata lumea este nostalgica dupa vechea vama veche, asa incat n-am sa pomenesc nimic despre invazia de cocalari sau cvasi-cocalari de pe plaja, nici de dezamagirea de a gasi constructii absolut inoportune (e.g. un hotel cu balcoane din inox sau o terasa cu fete de masa si scaune tapisate) care au rasarit in vama profitand de absenta-mi.

in schimb, daca mergi cativa metri spre stanga regasesti vama, cu corturi, rock, piele bronzata, dezinvoltura, aer sarat, stanci, scoici si iubiri de vara.

am comprimat marea in cele doua zile, in detrimentul somnului, cu toata insetarea data de lunile inabusitoare si scortoase petrecute intre betoane. am absorbit soarele prin toti porii, am uitat de mine si de lume, am baut bere la terase cu mese de lemn si nisip inca ud pe scanduri, am mancat gogosi cu ton si covrigi calzi, am palavragit cu cele doua surori si mi-am alinat dorul, am ras in nestire dupa glume cel mult discutabile, m-am plimbat singura pe plaja dimineata in cautarea unei portii de cofeina si am impartit o sticla de apa si o tigara cu un rocker mai mahmur decat mine, am cascat gura la toate tarabele cu nimicuri colorate si n-am cumparat nimic, am iubit si am dansat fara reguli si am plecat cu inima plina si cu gand de revenire.

lunea urmatoare mi-am reintrat fortat in ritmul ruban, iar timpul nu-mi mai zambea. insa perspectiva unui week-end la Dorna si a unei eventuale intoarceri in vama cu cortul imi fac betoanele mai suportabile.