nu ca as fi mai putin optimista anul asta, dar.. stupoare.. am descoperit ca nu am cine stie ce dorinte speciale pentru anul care vine. sa nu cumva sa se inteleaga ca daca nu am dorinte deosebite se cheama ca sunt un om implinit, care are tot ce si-ar putea dori. nuuu, dragii mei, catusi de putin. dar de data asta nu prea vreau nimic nou. raman cu unele obiective neatinse din 2009 care se redistribuie pe 2010, dar nimic suplimentar.
lipsa asta de dorinte se datoreaza cel mai probabil unui an 2009 cam incarcat, atat cu bune cat si cu mai putin bune. a fost un an in care s-au intamplat multe, prevazute si neprevazute, plin de provocari si incercari, cu reusite pe plan profesional si schimbari pe plan personal. a fost un an in care am reusit sa ma cunosc mai bine ca femeie, si sa ma impac mai bine cu mine insami (aici inca mai lucrez, dar sunt pe drumul cel bun), sa imi evaluez mai bine potentialul si minusurile.
un an care mi-a reconfirmat principiile si valorile, si in care mi-am dat seama cat de important e sa fii uman, tolerant, intelegator si, mai ales, cat de important e sa iubesti si sa zambesti. deschis si din toata inima, sa privesti catre lume cu incredere si bunavointa. am realizat ca valoarea cea mai pretioasa o au familia si prietenii, si ca am fost binecuvantata cu o familie fabuloasa si prieteni grozavi, si ca daca mai dispun si de sanatate si luciditate toate celelalte se rezolva. mi s-a confirmat inca odata ca sufletescul este absolut iar materialul este relativ, si ca omul dispune de o putere de adaptare surprinzatoare.
anul care vine va fi probabil unul in care o sa sed si o sa cuget si o sa anticipez lista de obiective a fi formulata pe data de 31 decembrie 2010. o sa incerc sa recuperez pe plan cultural si intelectual, aspecte care au cam avut de suferit in ultimul timp, si sa gasesc un pic de liniste in rest.... pe cat mi-or ingadui circumstantele.
4 comentarii:
Am adaugat imagini cu lucrari noi. Te invit sa le vezi. Un an bun!
multumesc de invitatie. am dat curs si mi-a placut ce am vazut on line. pe cand o expozitie pe viu?
La 14-15 ani mi se părea ridicol, revoltător şi nedrept să spun că pe un om de 30 de ani îl mai poate preocupa iubirea. Acum galopez către 31 şi devorez orice clipă a iubirii prin care trec. Sper să continue tot aşa mulţi ani de-acum...
Filonous, wb old friend :) a trecut ceva timp, aveam impresia c-ai pus blogareala in cui.
on topic, cred ca intelegerea iubirii vine cu timpul. la 14 -15 ani vorbeam tot timpul despre ea dar nu intelegeam nimic. in timp reusesti sa o apreciezi la adevarata valoare, devii mai selectiv, mai putin vorbaret, dar cu atat mai daruit.
Trimiteți un comentariu