vineri, 19 decembrie 2008

on the edge

ma aflu pe  margine, langa prapastie, cu picioarele pe teren sigur si cu ochii in abis. trag aer in piept si ma aplec ametitor, imi strig ecoul, port o scurta conversatie (in fond suntem prieteni vechi) si ma retrag in momentul in care prapastia mi se pare prea ademenitoare. buuunnn, teren sigur, solid, din nou. picioarele bine infipte si capul in nori. 

(auto)biografie: viata a inceput odata cu constiinta libertatii, la o data imprecisa undeva in anii '90, la o oarecare distanta de inceputul vietii biologice. imi amintesc sigur ca era noapte. de atunci a fost o continua plimbare pe buza prapastiei, un dans pe sarma neintrerupt, o pendulare indecisa, uneori constienta, alteori lasata la discretia hazardului, dar rar am reusit sa ma indepartez de margine. 

de o parte haul - libertate absoluta, sentiment, betie, senzualitate, uitare, trup si transpiratie, fum, vartej necontrolat, vuiet, chemarea dureroasa. de cealalta, campul pietros - siguranta, ratiune, stabilitate, liniste, aer rarefiat, spirit, cunoastere, pragmatism. intre: eu. 

stare de echilibru, ar numi-o binevoitorii (fara sa se insele prea mult avand in vedere ca am supravietuit cu succes pana aici si mi-am pastrat optimismul). nehotarare si frica de absolut, ar spune carcotasii (si ei sunt si mai aproape de adevar, pentru ca niciodata n-am avut curajul sa ma indepartez destul de mult incat sa pierd din vedere marginea asiguratoare). absurd, l-ar numi Camus (iar eu nu pot decat sa-i dau dreptate, ca unui cunoscator). conditie umana, ar spune Malraux, rezumand toate intrebarile intr-un concept care trebuie acceptat ca atare. 

oricare din explicatiile gasite, chiar si cele mai contradictorii, sunt corecte si in acelasi timp insuficiente. dansul pe buza prapastiei imi face placere dar ma si nemultumeste. incerc sa fiu din ce in ce mai agila, pasii sa-mi fie din ce in ce mai rapizi si mai siguri, trecerea de pe o parte pe cealalta se face din ce in ce mai usor, aproape imperceptibil, pe masura ce invat mai multe despre ambele parti. de fiecare data cand inaintez prea mult in una din directii, ma invadeaza nemultumirea, sufletul tanjeste spre cealalta parte, iar pasii ma aduc inapoi pe sarma. 

important e sa nu ma stabilesc in nici una din cele doua parti, granita fiind, in mod evident, ingusta si neincapatoare. de fapt, ceea ce caut, ceea ce iubesc e dansul in sine, miscarea, trecerea, pendularea. gasesc un sens in cautarea sensului si fericire in cautarea fericirii. lamentarile, nemultumirile, strigatele fac parte din coreografie, ca si zambetele si preaplinul inimii. 


9 comentarii:

dorian.gray spunea...

Bravo,

E primul post in care te vad "alive"!

In rest te incurcai in critici de arta sau literatura care sunt cel mult inutile.

Te rog, nu te supara, dar asta a fost impresia mea.

Cu drag

Medeea-Sela spunea...

my dear Dorian,

cum sa ma supar? chiar imi place spiritul tau critic.

dar pentru ca inciti la contradictie, am sa te contrazic si de data asta. posturile mele de pana acum, cu vreo doua exceptii, au fost cat se poate de personale. de fapt asta a fost si ideea cu blogul asta, sa fie foarte personal, chiar daca e deschis ochilor publici.
mi-am propus de la bun inceput sa nu introduc materiale straine in blog. de asta singurele imagini sunt cu desenele mele iar pentru ale altora dau doar link-ul.

astea fiind spuse, you should know that i'm sooooooo alive :) foarte alive, cea mai alive :) sunt in cea mai mare parte a timpului intr-o agitatie continua. doar ca atunci cand totul e bun si roz nu prea am chef sa scriu.

si acum da-mi voie sa fiu critica la randul meu. imi trebuie un indiciu. e usor sa aduci pareri de pe un profil anonim, cu klimt drept avatar si fara nici un post in blog.

dorian.gray spunea...

okay, well noticed.

e adevarat, n-am postat deloc pentru ca mi se pare ca nu sunt intr-o stare de "blogarit". as fi prea dur si intransigent si mi-am dat seama ca o atitudine de genul asta nu e constructiva, din pacate.

cat despre klimt.... e singurul tablou care-mi place de la el. dar despre asta, intr-un episod urmator.

P.S.: mi-ai spus ca vei detalii. just let me know "what kind of" and I will surley provide them to you.

Sa traiesti bine

Medeea-Sela spunea...

cine a stabilit ca blogurile trebuie sa fie constructive? prefer sa fie sincere, chiar daca fiecare post ar insemna o revolta.
las la libera ta alegere detaliile pe care mi le dai, atata timp cat sunt reprezentative.
despre klimt... in episodul urmator.

dorian.gray spunea...

neah. am sa sterg intentia mea de blog. fuck it, fuck klimt.

de fapt n-am timp de asa ceva. imi ocupa prea mult timp subcultura indie ca sa mai am timp de aia de "moldova". shit, ce de kko suna. parca au devenit incompatibile moldova si cultura. si cred ca sunt incompatibile.

ce bine suna smashing si radiohead....

orvoar

tarantula spunea...

e ultimul, sa-i zicem, comentariu. sa fim seriosi, cui ii pasa de ce cred sau simt eu. to nobody.

sa te iubeasca lumea!

Medeea-Sela spunea...

ei poftim schimbare de atitudine! si chiar ai pus mana si ai sters vechiul id.
dupa dramatismul abordarii si aplecarea spre critica as cam avea o banuiala asupra identitatii tale, stimate dorian/tarantula.
anyway... sa ne iubeasca lumea pe amandoi.

PS: ce-i cu subcultura indie?

tarantula spunea...

eiiii, nu ma face stimate. nu-mi place cum suna. in plus, dupa clasificarea lui nenea' iancu as putea fi stimabile / onorabile / venerabile. la "my age" cred ca am trecut la onorabil.

cat despre indie nu stiu ce as putea sa-ti spun. e plin internetul de multe informatii despre indie. a aparut ca un fel de anti pop-music. acum s-a extins si in pictura, literatura, etc. n-as putea sa spun daca e de bun augur sau nu. e la latitudinea fiecaruia sa aprecieze. mie-mi place, at least for the moment.

stimabilul

Medeea-Sela spunea...

ei bine onorabile, banuielile s-au adeverit. te-am deconspirat :)
am sa caut mai multe despre indie, si-ti povestesc impresii


contoare