Din cele cinci zile de festival m-am invrednicit sa ajung la una singura, mai precis duminica. Ceea ce am vazut mi-a placut atat de mult, incat mi-a parut rau ca nu am facut un efort sa ajung si in zilele anterioare(de tinut minte pentru urmatoarele manifestari de acest gen). Mi-a placut cu atat mai mult cu cat nu stiam la ce sa ma astept, iar expectantele inexistente nu pot fi inselate.
In prima parte am vazut o piesa jucata de o trupa din Timisoara - trupa Aualeu - teatru de garaj si curte (i-am gasit ulterior si pe net la www.aualeu.ro). Piesa, o comedie despre esecul institutiei matrimoniale si singuratatea in doi, destul de buna, insa jocul celor doi actori (al caror nume nu l-am retinut, din pacate) a facut-o de-a dreptul grozava. Ritm alert, condimentat cu un pic de muzica, text simplu si precis, fara fraze redundante, pauzele de text compensate cu o pantomima excelenta.
In plus, subiectul domestic si apropierea actorilor de public faceau reprezentatia extrem calda si umana, iar oricine cu cativa ani de casnicie in spate (myself included) putea sa se regaseasca in multe din situatiile exemplificate in piesa. Am ras, dar la sfarsit zambetul era destul de amar.
A doua parte a fost un spectacol de improvizatie, cu actori din orase diferite. Nu m-a impresionat, astfel incat am sa ma abtin de la comentarii. Au fost voci care au sustinut ca ceea ce faceau ei nu era tocmai improvizatie, dar avand in vedere ca e primul spectacol de acest gen la care am asistat, nu sunt in masura sa ma exprim.
Concluzie: la (cat) mai multe! pe urmatoarele sigur n-am sa le ratez.
2 comentarii:
Eu cam acum o lună am început să prind gustul pieselor de teatru jucate în locații neconvenționale, mulțumită prietenului Vlad Drăgulescu, actor la Teatrul National Craiova. Am rămas impresionat de cum au ieșit, deși una dintre ele e prea modernă pentru mine, dacă pot să spun așa. Imi plac mai mult piesele de modă veche, tot alea mă binedispun cel mai mult.
E frumos să afli că mai există persoane care nu vor să aibă o carieră "de capitală" și aleg să rămână în orașul natal pentru a face ceva pe plan local.
In ultimul timp am observat ca provincia se bucura de din ce in ce mai multe activitati culturale, si multe dintre ele de importanta ce depaseste planul local.
Nu pot decat sa ma bucur, avand in vedere ca accesul la cultura era principalul motiv pentru care regretam ca nu locuiesc in capitala (in rest, nu mersi).
eu sper sa mai asist la piese de teatru neconventionale, desi imi place si teatrul clasic. insa cele neconventionale parca sunt mai aproape de sufletul spectatorilor.
Trimiteți un comentariu