Intr-unul din comentariile la un post anterior a aparut ideea diversitatii de opinii si gusturi si, pornind de aici am ajuns sa ma intreb asupra oportunitatii exprimarii acestora si clasarii pe o scara de valori a persoanelor functie de opiniile asumate.
Oportunitatea exprimarii deriva din interesul pe care aceste opinii il suscita, precum si dintr-o tendinta de impartasire a unor cunostinte de interes vadit. Cu alte cuvinte, este oportun sa imi expun parerea atunci cand imi este solicitata sau atunci cand eu, cunoscandu-mi auditoriul, o consider necesara. Un blog personal este o solutie la indemana in acest sens - imi permite exprimarea celor mai diverse opinii personale, si lasa celor care il viziteaza puterea de a determina gradul de interes si de a le confirma/respinge valoric.
Clasificarile se fac permanent, mai mult sau mai putin constient, dincolo de delimitarile naturale care tin de sex, rasa, clasa sau nationalitate (exclud aici convingerile religioase, pentru ca acestea tin in fnd de alegerea constienta). Ele tin de nevoia individului de apartenenta la un grup social, iar pentru asta folosesc criterii subiective de determinare a grupurilor. Termenul de raportare la ceilalti tine exclusiv de individual. In paralel cu tendinta de afiliere la o categorie specifica se manifesta tendinta antagonica, de afirmare a individualitatii si sfidare a spiritului gregar.
Drept consecinta, diversitatea de idei si gusturi se concretizeaza in curente artistice originale si teorii de gandire inovatoare (dialectica ramane una metodele importante de cautare a adevarului). Asadar, nu doar tolerez diversitatea, ci o si caut, recunoscandu-i necesitatea. Daca nu aprob ideologia marxista nu inseamna sa nu recunosc meritele de ganditor ale lui Marx, iar daca Fragonard sau impresionistii nu ma ating nu le reneg locul in istoria artei.
Intr-o discutie apreciez mai degraba o parere contrara, bine argumentata sau sustinuta cu pasiune, decat conformismul docil sau lipsa unei pareri. Diferentele de pareri sporesc farmecul conversatiei, si, implicit, aprecierea pentru interlocutor (bineinteles, in masura in care ii recunosc fundamentul opiniilor). In urma discutiei nu urmaresc cu obstinatie convingerea interlocutorului cat imbogatirea propriilor impresii si largirea orizonturilor (a nu se presupune ca sunt pregatita sa renunt cu usurinta la propriile convingeri).
Poate unul din motivele pentru care figurile feminine au o prezenta mai putin marcanta in istoria artei si a gandirii (dincolo de limitarile sociale invocate de feministe, care in societatea occidentala actuala sunt din ce in ce mai putin semnificative) tine de dorinta specific feminina de a placea (de aici ne provin toate obsesiile legate de silueta, vestimentatie, machiaj, operatii estetice, etc). Aceasta dorinta inhiba exprimarea unor opinii originale care ar risca sa para improprii sau scandaloase. Femeile au fost intotdeauna mai sensibile la ideea de moralitate. La polul opus se afla tendintele orgolioase, predominant masculine, de afirmare rapida si vizibila, care duc la proclamarea unor idei lipsite de substanta, de dragul contrarierii.
Asadar, gasesc diferentele atragatoare si incitante, exprimarea lor oportuna, iar uniformitatea mi se pare calea sigura spre coma spirituala.
7 comentarii:
Imi place felul in care este scris textul dar am amunite puncte cu care nu pot fi deacord, cel putin in felul in care sunt exprimate.
- ”Oportunitatea exprimarii” - este foate greu pentru mine sa stabilesc ce este si ce nu este oportun, eu stiu atat: Ma bucur ca cineva poata sa spuna ceva chiar daca urasc ceea ce ea/el spune;
- ”recunosc meritele de ganditor ale lui Marx” - huh?? Marx are merite ca si ganditor? :D
In general ceea ce este atribuit ca si merit pentru gandirea lui Marx sunt actiuni ce a partin in general miscarii stangii socialiste sau anarhistilor (desi meritul celor din urma de obicei este minimalizat);
- chiar vrei sa facem distinctie intre sexe in ceea ce priveste modaliatea de gandire? Da inteleg ca sunt diferente, dar am impresia ca mergi prea departe.
- ”gasesc diferentele atragatoare si incitante” imi suna in cap urmatoarele versuri din Clawfinger ca si reactie:
You always make me feel like everything I do is wrong/
and things would be much easier if we could get along/but every time I criticize you, you overreact/
please don't tell me one more time that opposites attract/
that has to be the biggest fucking lie I've ever heard.
ei, pai ai mai fi tu The Anti daca ai fi fost de acord ?
doar ca la obiectia privind oportunitatea nu m-ai contrazis.. cam asta incercam si eu sa spun: consider ca e oportun sa ma exprim daca am ceva interesant de spus, chiar daca cel care ma asculta nu e de acord cu ideile. mai degraba e oportuna exprimarea unei idei cu care nu sunt de acord, dar care atrage atentia, decat a unui truism sau a unei banalitati acceptabile.
- pai Marx are merite de ganditor fie si numai ca teoretician al miscarii socialiste. iar influenta sa istorica nu poate fi contestata, indiferent cat as incerca eu sa ii combat doctrina.
- in general nu ma bag in discutii despre diferentele dintre sexe, aici ma refeream nu la modalitatea de gandire (aici nu cred ca sunt neaparat diferente majore, concluzii similare in domenii diferite pot fi trase atat de femei cat si de barbati), cat la cea de exprimare. femeile, de-a lungul timpului, poate si datorita presiunilor sociale, au fost mai retinute in exprimarea ideilor.
in plus, tine de diferentele naturale, legate de instinctul de perpetuare a speciei.
oricum, comentariul meu nu era in nici un caz sexist... dimportiva, consider o aberatie pretentiile feministelor extremiste care vor sa
anuleze orice diferenta dintre sexe.
:) faine versurile de la Clawfinger. as putea sa ti le dedic si tie, dar as fi lipsita de originalitate :D
vad ca se trece la dedicatii
opaaaaaa
Mi-a placut ideea de a comenta pe marginea unui subiect prin exprimarea a ceva consistent si nu doar a unor banale truisme sau o exprimare banala a aceptarii ideii.
Imi aduc aminte cat de mult mi-am iesit din sarite, cand povestind unei domnisoare punctul meu de vedere privind o stire calda la acea vreme (manifestatiile din Rep Moldova), ea tot ce a putut sa imi spuna a fost: ”Da, sunt deacord!”.
Sincer mi-ar fi fost mult mai bine daca imi spunea, ca sunt un dobitoc, incoerent, prost pentru ca ... (si dadea 1, 2 argumente), Dar dupa ce fac o presentare frumoasa sa mi se raspunda banal: ”Da, sunt deacord!”????
Am ramas insa calm si i-am raspuns sec ”Bine! Pa! Pa! Pa!”
Adică, eu aş fi mai... masculin dacă nu m-ar preocupa îndrăzneala burţii de-a se afirma în ultima vreme? :)) Înţeleg de aici că mă efeminez tot mai mult şi îmi cenzurez singur insolitul (sau originalitatea, cum spui tu) prin accentul pe care-l pun pe corp încă. Am şi altă explicaţie însă, la fel de limitată valoric, s-ar spune: celibatul mă predispune la o atenţie suplimentară din calcul pragmatic, adică privitor la consecinţe (cum înţelegeau pragmatiştii clasici americani termenul "pragmatic"), fără a-mi pierde trăsăsturile masculine.
P.S: A nu se considera că dispreţuiesc femeile prin ce zisei mai sus. Nimic nu se compară cu atingere gâtului unei femei... :)
PPS: Poţi şterge urma comentariilor mele anterioare de aci (care sunt tot ăsta), pentru că am scris consumând Wembley cu Schweppes şi am făcut niscaiva cacofonii. Arată inestetic lăsate aşa... şi ştiu că eşti pasionată de artă :))
:) The Anti, cam ramai fara replica dupa asa o reactie. te alegi doar cu frumoasa prezentare, de care nici nu esti sigur ca a fost inteleasa (poate o fi aprobat din politete). plus ca ti se duce naibii tot elanul conversational.
Filonous, nici nu se considera asa ceva. exact ce spuneam mai devreme, diferentele astea fac frumoasa.
am sters :D aaa, si stai linistit, pana n-o sa-ti intrebi toti prietenii daca tricoul ala rosu iti scoate burta in evidenta, sau sa te imbraci in dungi pentru ca subtiaza, n-am sa te consider efeminat.
Trimiteți un comentariu