motivul pentru care am ajuns (intr-un tarziu) sa vad Galati-ul se numeste Sorin Purcaru, sculptor galatean prin obarsie, iesean prin stramutare si prieten prin calitatea umana. Sorin a avut o expozitie la Muzeul de Arta Vizuala din Galati, si, cum nu reusisem niciodata sa vad mai multe lucrari de-ale sale adunate intr-un spatiu prielnic, nu vizitasem vreodata MAV din Galati iar ziua era una excelenta, am profitat de invitatia lui Sorin din plin.
iar drumul a meritat fiecare kilometru parcurs. expozitia, cuprinzand cea mai mare parte a lucrarilor importante ale lui Sorin, m-a impresionat. metalul se transforma sub mainile lui Sorin in personaje care trec cu usurinta de la maiestuos la ludic. esti pe rand coplesit de linistea rece si scrutatoare a oamenilor-pasari si atras de erotismul cald al clopotareselor, care vin sa aduca vesti din lumi pierdute.
pastrand o aparenta de joaca ingenioasa, desi fiecare lucrare este laborioasa si atent studiata, el imbina sculptura in metal cu ready made - gasesti obiecte familiare oferind cele mai suprinzatoare efecte plastice: clopote, robineti, tevi, elice de motor, sonerie de telefon - intr-un maxim de expresivitate.
cateva lucrari de-ale lui Sorin pot fi vazute aici:
http://www.arteiasi.ro/artviz/cadredidactice/2_site_Purcaru/2_Galerie_Purcaru/Purcaru_galerie...html
dupa expozitie am vazut si restul Muzeului, care gazduieste o expozitie permanenta impresionanta cu lucrari ale celor mai semnificativi artisti romani contemporani (mi-au ramas in suflet Bernea, Gherasim, Grigore, Caltia, Nicodim) si faleza Dunarii care este o adevarata expozitie de sculptura in aer liber intinsa pe cateva sute de metri.
ca urmare, am plecat din Galati cu o imagine noua despre orasul pe care il gaseam cam sec si excesiv industrializat, iar drumurile mele spre mare n-or sa mai fie atat de grabite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu