de ce iubesc sarbatorile

inainte de Craciun imi planificam un post in care sa va povestesc de ce nu-mi place perioada sarbatorilor. cum ma enerveaza toata harmalaia din magazine, globurile de plastic, SMS-urile cu mesaje prefabricate si trimise mai departe fara macar a fi citite in prealabil, vizitele obligatorii cu zambete mai mult sau mai putin sincere, cum la radio peste tot dai de colinde de ti se acresc urechile, etc, etc.

ei bine, nu va mai spun toate astea, pentru ca mi-am dat seama ca de fapt iubesc sarbatorile. de ce? pentru ca imi dau ocazia sa constat cat de norocoasa sunt. sarbatorile sunt singurele perioae din an care imi ofera oportunitatea sa ma intalnesc cu toti cei dragi si sa constat ca am o familie absolut grozava. ce spun eu grozava? minunata, fabuloasa, trasnita, incredibila, calda, unita, tot ce poate insemna o familie si mai mult de atat.

 in plus, am marele privilegiu de a ma fi nascut intr-un loc vazut de Dumnezeu, undeva langa Vatra Dornei, in mijlocul muntilor, unde ne strangem cu totii de fiecare data cand avem ocazia ca sa uitam de noi si de lume. asa incat, sfarsitul lui 2008 m-a prins la Dorna pe mine si pe ceilalti 15 membri ai familiei extinse. o saptamana a trecut ca o zi, dar a fost de ajuns pentru a-mi umple inima astfel incat sa mai rezist un an de zile pe betoane.   

zapada multa, imens de alba, caldura sufleteasca si mai multa, noi toti, neschimbati, folie (saci umpluti cu fan, mai precis), cai si sanie, ski, rock, vin si mim in noaptea de revelion (acum stiu sa mimez ciupag :)), canasta (addictive), vizite la bunici cu amintiri din copilarie, batai cu zapada si ingerasi,  cozonac cald (si kilograme in plus), foc in soba, munti de jur imprejur, Ticu si Mica, drifting pe Paraul Arini (noroc de lanturi), fasole cu ciolan (cat pentru o armata) - astea ar fi numai cateva din motivele pentru care iubesc sarbatorile.

si in cazul in care n-am fost suficient de convingatoare, vin cu poze:

 

drumul

zapada
folia
Ticu (si ultima tehnologie in materie de deszapezit drumuri)
mai multa zapada
apusul
noi (o parte)
Bitza 
casa

PS: cum aparatul meu nu are obiceiul sa faca poze de pe birou, multumesc Nico, Marius, Ilhan, Paul si Andreea. Plecaciuni.