In general, ma consider o persoana toleranta, binevoitoare chiar. Desi nu ma pot lauda cu o experienta de viata bogata, sau cu o cunoastere temeinica a psihicului uman, in timp am invatat ca oamenii, si actiunile lor, nu trebuie judecati sub impulsul primei impresii. Cand analizam pe cei de langa, nu exista alb si negru ci doar multiple nuante de gri (si uneori, in cazurile privilegiate, culori), iar fundamentele unor actiuni aparent banale sau nejustificate se pot dovedi de o profunzime surprinzatoare. In plus, imi place sa cred ca oamenii sunt fundamental buni, iar de multe ori circumstantele, lipsa de comunicare si inertia pot conduce la actiuni necaracteristice.
Inclinatia excesiva spre o intelegere binevoitoare a celui de langa are totusi anumite dezavantaje. De multe ori ma surprind cautand intelesuri si profunzimi ascunse in gesturile sau vorbele unor semeni de o platitudine perfecta, platitudine ascunsa uneori sub o exprimare pretioasa sau sub un aer de mister asumat. Realizez inciudata ca am investit timp pretios si sentimente disproportionate in relatii cu indivizi care nu manifesta nici macar disponibilitatea de a intelege in nuante.
Ceea ce nu pot sa inteleg si sa accept nici in ruptul capului este meschinaria. Mai degraba pot sa inteleg prostia crasa, in toate formele ei, decat ingustimea de care dau dovada de multe ori oamenii inteligenti. Vad oameni cu un nivel superior de inteligenta care isi impun limite stupide gandirii sau sentimentelor, sub pretextul unor principii sau orgolii absurde. Vad oameni care insista cu incapatanare in stabilirea unor unitati de masura a sentimentelor, in scopul bine precizat de a nu depasi limita acceptata de masa de indivizi marunti din ceea ce numim societate. Oameni pentru care frica de ridicol merge pana acolo incat isi fac un merit din strictetea cu care si-au calculat, masurat si administrat portia zilnica de sentimente caldute - suficient pentru a-si incalzi ego-ul, dar in nici un caz nu intr-atat incat sa le pericliteze pretioasa imagine de fiinta rationala, bine ancorata in realitate.
Ideile neobisnuite, iesite din tipare sunt inlaturate rapid si vehement. Sentimentele exaltate sunt analizate cu condescendenta, cu mila uneori, preferabil de la distanta in eventualitatea in care s-ar putea dovedi contagioase.
Pfiuuuu, daca nu v-as detesta condescendenta, v-as plange de mila, dragii mei semeni calculati. Pentru ca nu o sa ajungeti niciodata sa cunoasteti uitarea de sine, nu o sa stiti cum e sa traiesti pana la propria pierzanie, cum toate valorile materiale sau morale devin nule in favoarea unei nopti de betie sau de iubire. Daca ati sti toate astea, nu ati mai fi asa grabiti sa stabiliti reguli de conduita.
7 comentarii:
draga medeea sela,
Nu exista uitare de sine decat in cazul in care te inchizi in beci si bagi in vena pana intri intr-o coma din aia din care te intorci alt om, desi esti acelasi om doar ca refularile tale dinaintea comei done their magic si te-au facut pac pac alt om.
Asa.
Categorisesti oameni...Toata lumea o face... oricat de bun la suflet esti si indiferent de cate intentii bune (sucks) ai (am incercat asta cu intentia buna si cu parerea buna timp de un an, nu a mers, mi-am facut chiar religie care se chema bunism and guess what nu am avut niciun adept (sucks)).Deci...Categorisire=limite.Deci esti limitat. Toti oamenii sunt limitati. NU EXISTA OAMENI LIBERI. CONCEPTUL DE LIBERTATE ESTE UN CACAT.Libertatea este un concept care se aplica pe bucati.Si pana la urma nici nu stim ce este aia libertate. Suntem niste abstracti in gâţii mă-sii de treaba.
Aşa.
Diacritice.
Ăăăăăăăăăăăă....
Ştiu.
Libertatea este plină de limite.
Nu ai dreptul sa faci aia, asta, ba astalaltă, ailaltă. Şi asta din cauza unor bune intenţii (sucks).
Sorry(ca să nu zici că sunt meschin şi lipsit de inteţii bune).
wow Canibal, am atatea aspecte in care sa te contrazic ca nici nu stiu de unde sa incep. o sa urmez ordinea data de tine:
1 - zici ca nu exista uitarea de sine decat in coma provocata de droguri. stiind ca nu spui asta din teribilism, tin sa te contrazic. uitare de sine inseamna lasarea momentana a ratiunii deoparte in favoarea sentimentului, a frumosului sau a placerii (consumul de droguri se poate incadra la ultima parte). daca ai iubit mai presus de tine, sau daca ti s-a oprit respiratia in fata frumosului, intelegi ce vreau sa spun (imi asum dulcegaria exagerata a formularii).
2 - categorisesc oamenii dupa o multime de criterii. e natural, si tine pana la urma de nevoia noastra de apartenenta la grup. cu toate astea, nu vad logica echivalentei pe care o impui: categorisire = limite. de unde pana unde? da poate categorisirea inseamna incadrarea in niste limite, dar aceste limite sunt exterioare, impuse de catre cei care fac categorisirea, si prin urmeaza nu au cum sa influenteze libertatea individuala.
cu alte cuvinte, faptul ca tu ma incadrezi intr-o anumita categorie de oameni, stabilita dupa niste criterii ale tale, nu ma limiteaza cu nimic decat daca eu sunt de acord si accept respectiva categorisire.
3. toti oamenii sunt limitati - de acord, dar dincolo de limitele fizice sau intelectuale (care si astea pot fi depasite), ceea ce conteaza sunt auto-limitarile. si aici nu avem nici o scuza.
4. as putea sa aduc o multitudine de argumente in favoarea conceptului de libertate. (de fapt e un concept pe care l-am abordat in mai multe din posturile anterioare).
ce cred eu e ca SUNTEM ABSOLUT LIBERI. libertatea inseamna alegere.
in primul rand ai libertatea sa alegi sa traiesti. vezi viata asa cum e, ai ajuns sa ii surprinzi aspectele neplacute, si cu toate astea traiesti si maine, si poimaine, si pana la adanci batraneti pentru ca AI ALES sa traiesi.
in al doilea rand, libertatea e un concept greu de inghitit de majoritatea dintre noi. multi avem nevoie sa ne trasam niste limite pentru ca astfel sa trasam marginile responsabilitatii. (e mult mai usor sa iti motivezi actiunile sau esecurile pe baza unor determinari exterioare).
iti dau dreptate intr-o privinta totusi. pana la urma, nu stim pana la capat ce e aia libertate. (totusi in postul meu am in vedere mai degraba libertatea in gandire si sentimente, care e mult mai accesibila).
si cine stabileste ca nu ai dreptul sa faci una sau alta? da, exista reguli morale, igienice, legi, uzante impuse de societate. dar in fond, nimeni nu te obliga sa le adopti. prin acceptarea lor, iti manifesti libertatea de alegere.
in final, libertatea nu este incompatibila cu spiritul civic, sau cu bunele intentii. libertatea presupune cunoasterea si asumarea consecintelor propriilor actiuni.
daca am ales sa renunt la placerile proprii pentru a nu rani o alta persoana, e.g., am facut alegerea in deplina cunostinta de cauza, si nu pot gasi alt responsabil decat pe mine insumi.
aaa, si btw, n-ai popularizat religia ta cea noua. probabil as fi fost mare preoteasa :) oricum, sunt inrevocabil convinsa de bunele tale intentii.
interesant postul, interesante comentariile. Libertatea este o notiune extrem de abstracta atunci cand o punem langa o alta notiune ceva mai concreta... societatea. Insa asa cum spunea medeea, pana la urma nu trebuie sa ne referim neaparat la limitele impuse de societate ci mai ales la autocenzura. Si din punctul asta de vedere m-as situa la mijlocul discutiei, fiindca nu-i asa adevarul este intotdeauna la mijloc. Omul nu este absolut liber la fel cum nu cred ca acest concept de libertate este un cacat. Important este sa avem curajul de a simti si de a gandi liber (vorba TV-ului). Prin urmare sunt pentru o noapte de betie sau una de iubire... neorganizate, spontane... puterea de a alege ziua sau actiunea inseamna libertate... e drept partiala... fiindca asa cum spuneam cred ca notiunea asta se afla undeva intre ideile voastre... la mijloc.
Dude...cum poti sa zici ca alegi sa traiesti... e instinct...cred ca cineva trebuie sa treaca printr-o faza destul de nasoala incat sa aleaga sa traiasca... nu... doar traiesti ...ca traiesti...you are fucking alive...a human...not a fucking android who has special powers...to choose to live...it's not a fucking debate... you just live cause your body is programmed to function until it cannot function anymore...very fucking simple...
OK...daca eu te categorisesc inseamna ca si tu ma categorisesti... simplu
Deci... categorisirea ta=parere personala=incadrare conform parerilor tale personale=limitele tale=limitarea in capul tau a persoanei asupra careia faci categorisirea....simplu
quote: ce cred eu e ca SUNTEM ABSOLUT LIBERI. libertatea inseamna alegere.
hihi. nu-mi vine sa cred. suntem pentru prima oara de acord.
the fuck! mi-am propus sa nu mai postez da' iaca ca debate-ul e foarte interesant si nu pot.
cine poate sa nege libertatea unui om? suntem liberi sa facem ce vrem, atata timp cat avem curajul sa suportam rigorile unei societati. daca sela vrea sa ma omoare (si stiu ca vrea) poate s-o faca. ii e frica doar de consecintele unei legi cu care n-a fost de acord si nimeni n-a intrebat-o daca este. glumesc, evident.
in concluzie, simt ca suntem extrem de liberi, atata timp cat nu ne intereseaza daca libertatea nostra nu contravine codului civil, comercial sau penal. daca vrei sa te incadrezi intr-unul din astea, e clar ca nu mai esti liber, te supui unor reguli.
take care.
Unui om - cred ca libertatea este un concept abstract numai daca refuzam sa constientizam consetintele propriilor alegeri. cum ai spus tu, iti trebuie curaj pentru a accepta propria libertate si responsabilitatea pe care o presupune.
este adevarat insa ca fiecare actiune are consecinte, iar actiunile viitoare sunt strans dependente de alegerile mele de azi. insa asta nu presupune o constrangere a libertatii.
@canibal - simplul trai, chiar de azi pe maine si fara realizari spectaculoase, este o manifestare a libertatii.
nimeni nu te obliga sa traiesti. esti liber sa te sinucizi, sa faci greva foamei sau sa recurgi la abstinenta daca vrei sa combati instinctul, etc.
din punctul meu de vedere apelul la conditia umana ca negare a libertatii este doar o forma de justificare.
iar categorisirea facuta de mine imi este subiectiva, si nu este sub nici o forma in masura sa iti afecteze tie libertatea.
ca sa iau exemplul extrem adus de dorian, daca ma supun regulilor civice inseamna ca am ales sa ma supun acestor reguli, si o fac constient, avand in vedere constiinta actiunilor mele. asadar, ma prevalez de libertatea de a alege.
Trimiteți un comentariu