updates

Tocmai am realizat ca am ocupat inadmisibil de mult din spatiul bloggeristic detaliind telenovela pe care eu o numesc "viata personala", dar am doua scuze perfect valabile in aceasta privinta:
1 - telenovela asta imi ocupa al naibii de mult gandurile si emotiile (insa odata cu curatenia de Paste am initiat masuri de remediere a situatiei)
2- asta e ceea ce se cheama blog personal (iar eu prin asta inteleg un spatiu virtual atoate-rabdator, unde pot sa imi desfasor gratios gandurile cele mai lipsite de noima in aceeasi masura ca si pe cele care pot fi suspectate de profunzime).

Buuunn, cu introducerea facuta, pot trece la impresii despre ultima perioada de cand n-am mai calcat pe blog.

Cea mai proaspata impresie e cea de la Atelier 35 (expozitia e deschisa de cateva luni bune, dar eu abia de curand m-am invrednicit sa o vizitez in tihna). Prima reactie dupa ce am iesit pe usa de la WTC, a fost "dom'le, astia de la UAP Iasi chiar nu au nici un criteriu de selectie pentru lucrarile expuse???"
In mai multe cuvinte, cred ca singurul criteriu a fost varsta artistilor (sub 35 de ani), pentru ca rar mi-a fost dat sa vad un amalgam mai incalcit de lucrari si stiluri, si cu mana pe inima spun ca in viata mea nu am avut ocazia sa vad mai multe lucrari proaste grupate in acelasi loc.
Sa fim intelesi, au fost cativa artisti pe care i-am retinut si care m-au impresionat (pe unii ii stiam deja, altii mi-au intrat pentru prima data in aria vizuala). Din cei care mi-au placut ii mentionez pe Dragos Gavrilean, Sorin Otinjac, Petru Ciobanica, Adina Tofan, Andreea Dascalul, Cristi Diaconescu, Melania Hangan, Tudor Dumitrascu. Au mai fost lucrari care mi-au incantat vederea, dar trebuie sa recunosc ca nu am retinut numele artistilor.
Insa lucrarile lor erau alaturate fara nici o noima sau justificate unor lucrari de o calitate atat de slaba si o lipsa de estetica atat de izbitoare, incat simpla alaturare le aducea un prejudiciu. Am vazut cele mai infioratoare kitsch-uri expuse langa lucrari cu adevarat valoroase, tehnici infantile, culori tipatoare si subiecte de o stupizenie absoluta alaturate unor opere in adevaratul sens al cuvantului, astfel incat impresia de ansamblu a fost una jalnica.

O impresie situata la polul complet opus mi-a fost lasata de vizita pe care am facut-o in atelierul Zamfirei Barzu (de fapt doua vizite consecutive, pentru ca o singura zi nu mi-a fost de ajuns). Zamfira este geniala, lucrarile ei imbina in mod fericit figurativul cu abstractul, culorile si forma au forta si expresivitate, iar tema eroticului este abordata cu lirism si pasiune in acelasi timp.
In plus, am beneficiat de compania savuroasa a Zamfirei, de o ceasca de ceai si de cateva ore de stat la povesti, asa ca am plecat cu ochii incantati si sufletul plin. O puteti gasi pe Zamfira online la: http://arts.iasi.roedu.net/zamfira/

Pe langa astea, am mai participat la o lectura publica din cea mai recenta carte a lui Dan Lungu - "Cum sa uiti o femeie". Il stiam pe Dan Lungu de la "Sunt o baba comunista", insa cum ultima lui carte s-a intamplat sa fie despre dragoste si sa pice intr-un moment in care viata mea amoroasa e pe duca, pot sa spun ca atat lectura cartii cat si discutia autorului cu publicul m-au uns la suflet. Recomand cu toata caldura cartea, care e trateaza sensibilul subiect al iubirii (sau al dezamagirii din iubire, mai bine spus) cu umorul tonic specific lui Dan Lungu.

Adaugand la toate astea Pastele petrecut la Vatra Dornei, pot spune sa sufletul e plin si am energie pentru inca o buna bucata de vreme.