cu alte cuvinte, de fiecare data cand trec printr-o perioada critica din viata, una cu schimbari importante, incerc sa imi deschid o paleta cat mai larga de optiuni practice (pentru ca la nivel teoretic imi place sa cred ca optiunile imi sunt nelimitate).
in general, usile deschise dau spre alte campuri decat cele lasate in urma. daca am ingropat o iubire, las tarana sa se odihneasca o perioada si imi arunc privirile spre alte intinderi. cele mai prolifice perioade in dezvoltarea spiritului si a mintii au venit dupa moartea vreunei iubiri, ceea ce imi da un sentiment incurajator de evolutie continua si imi confirma necesitatea acceptarii perioadelor mai putin fericite ca obligatorii pentru urcusul spiralat.
asa incat, sunt recunoscatoare vechilor iubiri si le anticipez cu un zambet pe cele viitoare, si, intre timp, pasesc cu incredere pe cai mai mult sau mai putin cunoscute, menite sa imi deschida mintea si orizonturile.
8 comentarii:
I'm fucking doomed
aaaahhh.... why?
Eu trag zăvoarele disperat în urma mea şi văd că se descuie de la sine... ca şi cum alţii ar fi stăpânii sinelui meu, nu eu :(
uita-te bine.. aceleasi zavoare se deschid? curios.. la mine zavoarele inchise raman inchise, chiar daca mai incerc sa trag cate un ochi in trecut, printre gratii.
si nu e intotdeauna grozav.. sunt zavoare pe care le-as dori mai putin intepenite uneori.
cine alearga dupa doi iepuri nu prinde nici unul
ca sa nu mai zic de trei iepuri
Cât de frumoasă este tinereţea. Şi cât de târziu ne dăm seama de asta!...
multumesc e comentariu. as putea incerca un truism legat de tineretea spiritului, dar ma opresc la a va da dreptate, indiferent de varsta.
oricum, de o vreme incoace am inceput sa devin din ce in ce mai constienta de trecerea timpului, poate din cauza asta si incerc sa-mi gasesc cat mai multe activitati si cat mai diverse.
Trimiteți un comentariu