daca lumea s-ar sfarsi peste o luna

De cand cu criza economica lumea din jurul meu a devenit mai serioasa, mai preocupata sau mai nervoasa. Inevitabil, criza e subiectul zilei, si indiferent de interlocutori sau ocazie, in orice grup mai mare de trei persoane dupa aproximativ o ora de conversatie se ajunge la subiectul "CRIZA". Cum deja pe mine subiectul a inceput sa ma plictiseasca (cu nestatornicia-mi caracteristica, orice subiect neplacut ajunge sa ma plictiseasca, chiar daca ma priveste in mod direct), zilele trecute am intrerupt destul de nepoliticos un prieten care se apucase sa peroreze in cel mai avizat si convins mod posibil despre efectele crizei, cu replica (recunosc, mai mult exasperata decat cugetata) "hai, dom-le, ca n-o fi chiar sfarsitul lumii!"

De obicei, in momentele mele de glorie de dupa cate o gafa autentica, incep sa gandesc... in general tardiv pentru actiuni reparatoare. De data asta m-am intrebat: daca ar veni sfarsitul lumii, si printr-un absurd as sti ca e programat peste 30 de zile, ce as face in luna ramasa la dispozitie? Probabil mai intai as intra in panica si as trage-un bocet cu trei siroaie de rimel scurse pe obraji, dupa care as intreprinde urmatoarele actiuni:

- mi-as da demisia si as vinde tot ce detin vandabil pentru maxim de lichiditati;

- as trai pe baza de cafea si ciocolata, pentru ca sa nu irosesc timpul dormind si pentru ca nu m-ar interesa daca ma ingras zece kile si-mi crapa pancreasul;

- as zambi in continuu, si nu mi-as pierde vremea cu intrebari existentiale (din moment ce notiunea de existenta devine brusc definibila temporal, orice intrebare e redundanta);

- i-as acorda o zi de relaxare mamei, in care sa o ajut sa uite de responsabilitati si sa ii povestesc intreaga zi cat de mult o iubesc, si cat apreciez tot ce a facut pentru mine pana sa vina sfarsitul lumii (de fapt, i-as acorda intreaga perioada, dar cunoscand-o pe mama sigur n-ar reusi sa se relaxeze pentru mai mult de 24 de ore);

- as suna pe toata lumea draga si le-as marturisi cat sunt de privilegiata sa-i fi cunoscut;

- as spune in fiecare zi "te iubesc" tuturor celor carora uit atat de des sa le-o spun;

- as plange pe umarul lui Ticu, si as incerca sa-i arat cat de mult il inteleg, si cat l-am inteles tot timpul, datorita marii asemanari dintre noi;

- mi-as cumpara motor (sau mai bine as inchiria unul, ca oricum nu-l mai dau inapoi :P), si as trece cu el Transfagarasanul;

- as vizita Petra, pentru ca nu se poate sa am un oras cu numele meu, care culmea, mai e si o noua minune a lumii, si sa n-o fi vazut;

- as face bungee jumping (posibil pe asta s-o las pe sfarsitul perioadei, just in case);

- as sari cu parasuta;

- as inota cu delfinii;

- as picta in fiecare zi, si mi-as asigura cele mai colorate 30 de zile posibile;

- as citi in fiecare seara din Prevert, Baudelaire si Stanescu;

- as face sex cu un necunoscut care imi zambeste la semafor;

- as vedea Breakfast at Tiffany's (va puteti imagina ca nu l-am vazut inca?);

- mi-as sarbatori a 50-a aniversare cu douazeci si ceva de ani in avans, ca sa nu fiu trista ca mor tanara;

- as urca pe Ceahlau calare;

- as invata o rugaciunea in chineza si una in araba, din prevedere (nu se stie niciodata cu cine te intalnesti dupa...) ;

- as organiza o petrecere in pijamale cu surorile si cu absint, tigari, rock si vorbit mult, zgomotos si simultan;

- as dansa desculta in ploaie;

- as rade cu gura pana la urechi si as canta cu voce tare pe strada.

Si lista ramane deschisa...