cu drag de Dragobete

Astazi de dimineata m-am trezit intr-o dispozitie luminoasa, de zile mari. De zi de primavara (desi inca e februarie si gradele sunt cu minus in termometre) si de zi de Dragobete. Nu stiu altora cum le tresalta inimioara, dar pe mine Valentine’s day ma lasa la fel de rece ca si Ziua Recunostintei sau Halloween-ul, sarbatori care mi se par false si nereprezentative, si imi lasa o impresie de slugarnicie in fata culturii americane atot-invazive.

In schimb Dragobetele nostru autohton mi se pare autentic, nastrusnic si romantic in acelasi timp, si imi umple inima de caldura si mintea de ganduri necurate. O sa spuneti ca nu e nevoie de o zi anume ca sa iubesti din toata inima, si o sa va dau dreptate inca inainte de a o spune. Insa e nevoie de zile de astea in care sa iti amintesti tie insuti, si sa amintesti si altora, de toata dragostea care iti umple sufletul si pe care o daruiesti celor de langa liber si neconditionat.

Trebuie sa multumesc unei persoane dragi care a reusit, recent, sa-mi aduca aminte ca dragostea e cea care daruieste fara sa ceara nimic in schimb, care se poate bucura de libertate fara sa se teama ca o sa-si franga aripile, care exista in diverse forme si nu se supune nici unor reguli, care incepe cu tine insuti dar se implineste in celalalt, care are rabdare, nu impune si nu cere. Pentru o scurta perioada de timp, dintr-o exaltare exagerata si caracteristica, uitasem.

Astazi e una din zilele in care am sa sarbatoresc dragostea sub toate formele ei si am sa inchin un pahar de vin rosu in cinstea Dragobetelui, pe care l-am identificat pe wikipedia ca fiind “entitate magică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică, fiind un bărbat chipeş, un neastâmpărat şi un năvalnic.... românii au transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, aşa cum şi păsările "se logodesc" în această zi”.

A votre sante!